Vă scriu sub via impresie a manifestației care s-a derulat sâmbată, 28 octombrie 2006, in Piața Constituției, având drept stindard numele lui Cioran. Manifestanții au luat atitudine față de proiectata Lege a Cultelor, care prevede că orice produs cultural care aduce "profanare simbolurilor religioase" să fie interzis. Mărturisesc că mă aflu in faza de redactare a unei teze de doctorat, avand ca temă gândirea filosofului de la Rășinari și am fost viu surprinsă și, de ce nu, scandalizată de intențiile Cultelor.
Este regretabil și de necrezut ca opera unui filosof ar putea fi interzisă. E un semn de imaturitate a societății în care trăim. În clipa în care cineva află că o creație (de care nu luase cunoștință) a fost interzisă, va fi încercat de un viu imbold de a o cunoaște: psihologia fructului oprit! Adam, dintre toate fructele raiului, a râvnit tocmai mărul din Pomul Cunoașterii, care-i fusese interzis de către Dumnezeu... Cenzurarea unei opere (legea a trecut de Camera Deputaților și se află pe masa Senatului) e un semn de imaturitate a autorităților, care vor să condamne la uitare o operă care nu se conformează tabu-urilor. Se întâmplă în România de astăzi lucruri demne de Inchiziția spaniolă a secolelor XIV- XV- XVI... Lumina, se pare, încă nu a învins noaptea României post- comuniste: suntem la fel de radicali în a îmbrățișa valorile religioase precum au fost - tot exponenți ai poporului român - în a combate cultul bisericesc... Când, oare, vom deveni urbani și... normali în perceperea unor valori spirituale și în dialogul social, cel atât de invocat după 1989? Orice interdicție provoacă efectul invers: curiozitatea, idealizarea fructului oprit cu nimbul dorinței... Nu vorbesc despre legalizarea căsătoriilor de tip homosexual. În fapt, devierea de la bunele moravuri nu trebuie încurajata. Ne gândim la copiii noștri cărora le interzicem să umble cu mâinile murdare. Orice bună educație pornește de la principiile igienei.
Atunci, însă, când un scriitor este privit ca autorul unui gest de "profanare a simbolurilor religioase", nu trebuie să uităm că el a făcut-o cu sinceritate, în numele unui crez intelectual, pentru care va găsi întotdeauna motivații... Cei care nu pot suporta rechizitoriul la adresa Divinității, intentat de Cioran, nu au decât să lase cartea din mână, nu să ia dreptul tuturor de a o cunoaște. Ar fi gravă și de neînțeles radierea din spațiul public a unui produs spiritual care a stârnit vii controverse și... frustrări... Nimeni nu are dreptul să-i răpeasca celuilalt dreptul de a judeca cu proprii ochi și cu propria-i conștiință. A pune anatema pe un produs spiritual era practica de tristă amintire nu doar a Inchiziției, ci și a bolii roșii a comunismului, de ale cărui racile ne împiedicăm și astăzi, în drumul nostru șovăielnic spre o democrație luminoasă...