Ovulul tău protector m-a îndrumat spre
Cea dintâi deschidere a vieții,
Am devenit apoi un suflet fericit,
Umblam desculță prin pântecul tău
Și poate, mă întrebam...
Am pornit spre existență
Și primul meu rai au fost ochii tăi sublimi.
Un zâmbet de lumină m-a îmbiat
Și-am înțeles că cerul meu s-a deschis
La atingerea mângâierii tale.
Atâtea clipe s-au scurs în neștire,
Nici eu nu le mai știu,
Dar aroma ta încă o mai simt pe piele,
Deci exist… pentru că ești.
Continui printre clipele acestui labirint uman,
Cutreier alături de mulțimea de suflete,
Străbat un drum aleator.
Nu cunosc limbajul lumii acesteia,
De aceea nici nu o înțeleg.
Doar un gând îmi tulbură euforic trăirea,
Acela că sunt o parte din tine, mamă...