poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-01 | |
Viața e urâtă. Cel puțin așa o simt acum. E 1 decembrie. Se cunoaște că deja mă afund în starea aceea de agasantă tristețe îngrozindu-mi ochii...Cred că sunt o ciudată, căci, față de majoritatea celor din preajma mea, prieteni, familie, colegi și alții, par un pic mai de pe altă lume. Normal. Nu-mi place când cei de lângă mine habar nu au să vorbească - ceva ce fiecare a învățat de la un an. Cu atât mai mult mă doare cu cât aceștia sunt cei la care țin cel mai mult. Îi doare și pe ei, chiar dacă nu-și dau seama. Viața lor devine de un amar cenușiu și îmi vine să mor ca numai eu văd ce se petrece de fapt. Ori nu văd bine. Dar este același efect, indiferent dacă am probleme cu văzul. Simt ceea ce simt. E de ajuns. Și ceea ce mă săgeată e o nenorocită amintire a celui care nu a știut să vorbească cu mine. Și nu cred că nu știa, de vreme ce eu îl învățam, dar a preferat să rămână alături de cei muți de simțire și gândire, în același timp crezând că mă iubește. Era din frumosul decembrie povestea lui. Am văzut cum e totul. E decembrie iar...e urât decembrie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate