Cutele de pe frunte dansează când mă privești
In gol
(dez)orientarea-ți egocentrică caută puncte cardinale stabile de care să se sprijine.
Aș urla la tine dar urăsc să mă uit in ochii care vor să mă vadă inchisă în ei.
Urăsc să știu că mâinile tale vor ajunge iar să domine
Peisajul
Iei șevaletul să-ți mâzgălești puterea în coridoare pline de fum și
Imbâcsite de miros de mucegai
în care lumânări se sting
In gol
în care aer cald e doar cel expirat de-un șobolan…
principii maniheiste iți devorează infățișarea deloc ieșită din comun
te-nfășoara nimicuri, când cu plus, când cu minus
și unghiile s-ar înfinge în colțurile care sună a voci de copii.
Te privesc și mi-e silă de ochii care vor să mă vadă închisă în ei.