din griviței de la ateliere
până la cantina izvor era o plimbare
treceam prin cișmigiu grădina aceea
suspendată în sufletul meu tânăr
adesea mâncarea era puțină și proastă
însă eu mă săturam privind
chipurile drăgălașe ale studentelor
de la medeicină și conservator
ca un făcut colegele noastre de la artă
erau un anii aceea tare urâte
dar cică talentate lucru care pe noi
băieții nu ne prea interesa
tot atunci se întampla mare
șantier peste dâmbovița se construia
casa poporul și bulevardul
victoria socialismului în fiecare zi
trăgea o mașină albastră
pe podul din fața cantinei și
încă din mers sărea un barbat masiv
cu părul tuns periuță și cu o ceafă ca de taur
trecea pe partea cealaltă și deschidea
portiera președintelui cu un gest umil
de slugă preafericită burta îi cădea peste curea
și în costumul mult prea strâmt amar mai tranpira
ceaușescu cobora
făcea cu mîinile câteva gesturi abstracte
parcă dirija corul de pescăruși de pe gârla de curând asanată
și întra repede la loc în mașină
nu însă inainte ca acel domn transpirat
sä-i șteargă stăpanului tălpile pantofilor
cu batista personală
adesea m-am întrebat atunci cine o fi
ditamaiul ăla fără creier și fără coloană
care aproape de visul de aur al omenirii
mă făcea mereu să mă gândesc la o scenă
veche de o mie de ani
din îndepărtata stepa mongolă
acum de buna seama ca e vreun colonel cuminte
sau general ieșit la pensie cu ordine si medalii
sau poate fi vreun senator cu largi vederi democrate
poate într-o zi ne va spune chiar el
ce s-a ales din îndelungile lui plecăciun
sau poate ca e printre noi
și ne învață economia de piață