Pășesc pe țepi – sunt al unui trandafir uscat. Cînd îl vezi, te înfiori în primul moment. Dar să nu te temi de el. Dacă vei călca și tu pe țepii lui - nu îți va face rău. Te va furnica doar în degetele de la mîini. Picioarele nu vor simți nici măcar o pișcătură. Trandafirul este aruncat pe o podea de sticlă în care se reflectă fiecare spin al său. Dar nu și petalele uscate de vreme si de uitare. Cine l-a aruncat acolo? Cred că o lădiță cu amintiri care nu și-a mai chemat demult cheia la ea. Îți poti lua avînt pentru a călca pe vîrful fiecărui spin. Nu, nu te va durea, ți-am spus. Și nici măcar nu trebuie să fii fachir ca să te înarmezi cu insesibilitatea lui. Însă dacă vîrful vreunui spin se va rupe, vei scăpa în el. Cu totul. Va deveni închisoarea ta. Iar eu nu voi avea cum să te scap de acolo. Un spin fără vîrf e ca un turn fără nici o cale de acces în el. Așa ca trebuie să ai mare grijă cum atingi cu picioarele vîrfurile spinilor. Te rog. Uite, simți cum te pișcă sub unghiile de la mînă? Parcă fiecare vîrf pe care îl calci în picioare ți se strecoară în corp sub forma unui fior care se transformă abia în extremitățile superioare. Închide ochii. Eu așa fac. Și întinde-mi mîna, atinge-mi degetele cu degetele tale pentru ca furnicăturile de sub unghii să se unească. Așa cum spinii sunt uniți de tulpina trandafirului, așa și furnicăturile provocate de ei se unesc prin degetele noastre. Totul e să nu te temi.