Din raze de lumină
mi-am faurit un pieptăn
descurc
și descarc
marea
vântul
anotimpurile
ele, toate-ți cunosc numele.
..............................................
Când razele soarelui crapă mugurii pe ram
colțul ierbii țipă de soare
iar marea pregatește pat nupțial algelor
mângâi și pieptăn
vântul învolburat ce strigă prin ramuri
te caută,
te cheamă pentru sufletul meu ce-l simte aprins
de dorul ce-apasă
și te vrea acasă
..............................................
Când verdele crud inundă zarea
vuind de la o zi la alta în verde intens,
iar marea-și pune trena verzuie peste rochia albastră
sărutată de dogoarea venită din cer
atunci,
resfir părul vântului căutându-te
te aflu plin de dor
și simt acel paroxism senzual
ce mă cuprinde,
acoperă,
topește
și evaporă
așezându-mă intr-o boabă de mărgean
pe buzele tale fierbinți, sorbind cu nesaț
e cald
soare
verde
briză
mare
stare de bine
și foc
ne regăsim pe anotimpul libelulelor
unde frenetic așează pe aripile lor
mărgele aprinse de curcubeu.
..............................................
Când cu ace de lumină somnoroasă
pieptăn frnzele de la crud la ruginiu
unde septembrie își ține aurul pe crengi
culegând rod bogat din zilele fierbinți
te caut
și te regăsesc în picăturile monotone ale ploii
ce-mi spală focul fierbinte
din torentele roșii;
îmi sărută umed ochii
buzele
și sufletul
așesându-mi dorul în tiparul urmelor noastre
pe pământul fertil;
frunze de-aramă
fac așternut de foc
sub aripile anotimpului ruginiu.
..............................................
Când îngerul alb zboară din cer
până la fereastra mea
făcând plopii sa zâmbească - zâmbet de moșnegi
visez alb ca o frunte sub lună
și descurc cu dinți albi și pufoși
gândurile mele
ce caută cu dor aprins primăvara gândurilor tale
care,
înainte de a fi veste, e o presimțire
te simt alături
ținându-mi sufletul pe genunchi
mă aplec asupra speranței
unde așteptarea nu-i răbdătoare
ci o delicioasă dilatare a nerăbdării.