Unui revoluționar, despre împreună- pătimire
(Scrisoarea a 196-a)

Tunați împotriva bogătașilor și credeți că aveți o atitudine modernă.
Mai înainte de toate, cercetați-vă pe sine. Să zicem ca veți avea ocazia să deveniți bogat: ați respinge-o? Și atunci, n-ați tăcea din gură?
Vă supărați pe Biserică fiindcă nu luptă împotriva bogătașilor. Dar ce, Biserica nu face asta? Și n-a facut și înainte de nașterea dvs și înainte de nașterea bunicului și străbunicului dvs? Și când gura dvs va amuți în mormânt, oare gura Bisericii va amuți?

Încă de acum 19 veacuri apostolul îi poruncește următorului său:
Celor bogați în veacul de acum poruncește să nu se înalțe cu gândul, nici să nădăjduiască spre avuția cea nestătătoare, ci întru Dumnezeul Cel viu. (ITim.6,17)
Numai că între mustarea pe care o faceți dvs bogaților și
cea pe care o face Biserica este deosebire. Dvs mustrați din invidie și din ură, Biserica din împreună- pătimire.
Biserica știe că bogătașilor acestei lumi le este cel mai greu să se mântuiască. Mântuitorul a zis:

Amin grăiesc vouă, că anevoie va intra bogatul întru împărăția cerurilor.

Iată de ce Biserica, fără invidie și ură, are doar împreună- pătimire față de bogătași. A lua această împreună- pătimire drept slăbiciune a Bisericii față de bogătași și ca o năzuință de a îndreptăți “clasa” bogătașilor este un lucru la fel de îndepărtat de adevăr ca și stelele de trasoare.
Biserica nu este ”de clasă”, ci pentru toți oamenii.
Împreună- pătimirea ei privește omul din bogătaș, nu povara bogăției care apasă asupra omului.
Vai celui ce-și înmulțeste luiși cele ce nu sunt ale lui! Până când? Și se încarcă cu povara zălogurilor luate- strigă deja glasul Bisericii vechi- testamentare. Și adaugă:

Iată, este lucru de aur și de argint, și nici o suflare nu este întru el. (Avacum 2,6,19)

Drept aceea, în ochii Bisericii, bogătașii sunt cei mai împovoraâți săraci, oamenii cei mai grav bolnavi. Plinătății lăzilor cu bani îi corespunde cel mai des la ei pustietatea sufletească deznădăjduită. De aici împreună- pătimirea față de ei, ca față de lunaticii de pe acoperișuri. De la ei doar se cere milostenie, însă nu li se dă. Iar ei sunt însetați de mila și împreună- pătimire la fel ca toate făpturile. Disprețuiți bogăția lor și o vor disprețui și ei. Dacă-i disprețuiți ca oameni, ei se vor îndrăgosti și mai mult de bogăția lor. Dăruiți-le vreun dar duhovnicesc- să zicem împreună- pătimirea- și ei vor căpăta curajul să dăruiască săracilor bunurile lor materiale.