uneori și doar uneori separ untul de pâine
îl dezlipesc cu degetele pline de tine
ce dacă dimineața dansează ca o toamnă în geam
îmi pun ciorapi de lână
și număr cate felii mi-ai pus înainte de toate

mă grăbesc să respir ultima ta plecare
de maine am să lipesc frunzele pe ramuri
și poate te vei întoarce azi
la fel

ți-am cusut ruginiul de guler
să nu-l arunci în ploi ți-aduci aminte
fugeam printre oamenii căzuți în vise
doar noi știam că după colț
vom fi ca doi meri sprijiniți pe brațe
încercând un sărut de mere coapte

pe marginea patului doar îmi închipui
timpul nu mai contează
te-am închis în inimă
tu umbli a nimănui dincolo de ușă

ultima frunză de anul ăsta
a uitat să fie verde