...o stare continua de amaraciune si tristete
nesfarsita...o asteptare continua...ce astept? daca
totul ar fi asa cum ne-am dori toti sa fie...ar mai fi
viata asa de frumoasa? sau de amara? stau si ma intreb, de ce tie si mie ne-a fost dat sa ne
intalnim...de ce asa intamplator...care este scopul
pentru care acum un an si jumatate, noi doi am pornit
pe cararea asta catre un taram necunoscut...pe care am
incercat sa-l cunoastem si alaturi de alte
persoane...care la randul lor... Pentru mine am vrut
sa fii luceafarul acela care sa ma ghideze pe calea
cea buna...spre taramul acela necunoscut...promis de
unii, vazut de altii, uitat de foarte multi. Si ai
fost, dar undeva la inceputul calatoriei, eu mi-am
indreptat privirea in alta directie...vazusem o vale
adanca, cunoscuta mie...si am mers la vale...nu
realizasem ca luceafarul merge mai departe, el sperand
ca privirea mea este in continuare atintita spre el...
eu coboram si mai mult, tot mai mult, mai mult...imi
placea...inca mai zaream luceafarul undeva sus...parea
ca ma asteapta...si am zis "sigur mai asteapta, e
luceafarul meu". Era frumos in acea vale...descopeream
ca este parte din viata mea...si am zabovit mult
timp...atat timp incat nu mi am dat seama ca ma
ratacisem de la drum...Ridic privirea si luceafarul nu
era, dar parca ii zaream razele printre ramuri. Ma mai
linistisem...dar ca sa fiu sigur...am inceput sa-l
caut...sa ma iau dupa raze...si am cautat mult timp.
Eram ratacit...nu stiam in ce directie se indrepta
luceafarul si nici in ce directie era inceputul
cararii...vroiam sa merg inapoi sau sa caut lumina?
Inapoi am realizat ca nu mai pot ajunge niciodata
pentru ca acolo nu era lumea mea...a fost
candva...deci deodata mi am dat seama ca singura mea
speranta ramanea luceafarul...dar cum sa ies din acea
vale...urcusul era abrupt..am ajuns usor
coborand...dar mi ar fi foarte greu sa urc inapoi.
Totusi am inceput sa urc...luceafarul nu ma vedea ca
incerc sa ajung spre el...il strigam...mai urcam un
pas dar alunecam de fiecare data...eram tinut in
loc...m-am odihnit. A trecut o vreme...m-am simtit
apoi in putere si am inceput sa urc cu o dorinta si
mai mare sa ajung inapoi la luceafar...era un drum
nesfarsit...dar trebuia...aveam nevoie de luceafar
stiam ca si el are nevoie de mine si trebuia sa fim
impreuna....mult timp a trecut...si am reusit sa ajung
la el...luceafarul nu mai stralucea ca
inainte...........era stins...palid...nici nu mai stia
incotro e taramul visat...a stat fara mine mult timp
si nu mai avea viata...se stingea incet incet. Am
vorbit cu el...am plans langa el...l am rugat sa
gaseasca din nou calea...voi merge eu inainte si tot o
voi gasi...dar parca nu ma urmarea
indeaproape...mergeam repede inainte dar el nu reusea
sa tina pasul...trebuia sa il readuc la
viata...trebuia sa fac ceva...Atunci am luat
luceafarul de mana...si l am tras dupa mine...era
greu...el se mai oprea si se juca printre ramurile
copacilor...se ascundea...nu mai era atent la
mine...il strigam si isi aducea aminte de mine si
venea repede...dar nu mai repede ca atunci cum era
odata...Ce astept? ramane totusi intrebarea.
Vreau sa mi fac luceafarul sa straluceasca, sa
faca parte dintre ceilalti luceferi de pe cer...sa se
bucure de stele...sa imi fie alaturi mereu...sa zburam
amandoi...sa mi dea din lumina lui... sa-i dau din
cunostintele mele...sa devenim unul. E singura cale sa
ajungem catre dragoste...asta e numele taramului
cautat de oameni dintotdeauna...dragoste. Imi vine sa
zambesc dar nu pot...ceva nu ma lasa...luceafarul e
mai luminat putin...dar nu mai are aceeasi
stralucire...se gandeste ca as putea sa ma ratacesc
din nou...si il voi pierde si lasa singur ratacit prin
lume...dar eu stiu ca nu e asa...trebuie sa l fac si
pe el sa stie acest lucru...eu mi as da viata pentru
el...trebuie sa o stie...ca daca o va sti nu ma va
lasa singur si va sti ca nu va fi nici el
singur...undeva inca departe dar totusi atat de
aproape...e dragostea...ne asteapta...trebuie sa
ajungem...nu vreau sa mi las singur luceafarul...dar
el e schimbator...se uita dulce la mine...se
stinge...ma lasa singur...se joaca cu mine...eu nu mai
vreau...plang...il implor sa ma ierte...in fata nu mai
sunt vai...e un drum lung dar e drept...poate or fi
altfel de piedici dar...eu vreau cu el...si vreau ca
el sa vrea cu mine...Ma inchid in mine...el nu
vede...o stare de continua amaraciune si tristete
nesfarsita...vreau sa ma vada.
Chiar mi-e dor de tine...vreau sa te iubesc din
nou, vreau sa ma iubesti din nou, vreau sa mergem
impreuna pe carare tinandu ne de mana, imbratisati,
doua suflete intr-unul. Vreau sa fii intelegatoare,
romantica, calma, iubitoare, asa cum ai fost odata
cand te am lasat sa ma astepti pe marginea
prapastiei...pentru ca eu nu sunt fara tine...TE IUBESC