Deși nu sunt un fan, totuși încercarea eroică a președintelui Băsescu de a propune unirea imediată a României cu Basarabia în perspectiva intrării comune în UE mi-a smuls un zâmbet nostalgic. Amintea, pe undeva, de propunerea de unire făcută de Churchill guvernului francez în acea disperată vară a anului 1940.
Din păcate însă nostalgia se oprește aici. Un articol din ziarul Cotidianul evidenția, zilele trecute, un cost aproximativ al unificării. Acel cost- repet- aproximativ- reprezenta un punct de plecare pentru formularea unor ipoteze realiste.
Nostalgicii care doresc "unirea imediată a fraților români, indiferent de costuri" nu fac decât să răscolească prin cenușa unui foc stins. Acest foc nu se va mai aprinde prea curând. Iar experiența europeană nu este prea favorabilă.
Germania federală era o superputere economică atunci când a absorbit Germania democrată. Iar astăzi, peste 16 ani de la unire Germaniei democrate nu-i merge prea bine (ca să nu spunem că este un cadavru reîncălzit din motive de orgoliu). Motivul este foarte simplu- eforturile imense (care au redus simțitor standardul de viață al vesticilor- în numele unei frății reale) nu au putut să miște singure structuri anchilozate în faza de proiect. Și aici ar trebui subliniat faptul că Germania democrată era exponatul CAER- țara cu cel mai înalt standard de viață din fostele țări socialiste. "Poți să-i dai cu unt, cu frișcă/dacă-i mort nu se mai mișcă" spune o zicală românească. Este exact stadiul Germaniei și, într-un mod și mai pregnant, cazul republicii Moldova.
Nici un fel de oficialitate europeană întreagă la minte nu va accepta prea curând să arunce banii pe Moldova așa cum n-ar accepta să arunce banii pe Albania. Efortul ar fi inutil.
Nu discutăm acum entuziasmul unionist- acru spre lehamite- al fraților moldoveni. Schimbările spectaculoase pentru noi- de exemplu dl.Iurie Roșca- din campion al românismului în trădător al mișcării unioniste (așa cum îl numea recent dl.Vartic) sunt de uz curent pentru cei de partea cealaltă a Prutului.
Pentru a concluziona:
-ei nu ne vor;
-noi nu îi vrem;
-nu există bani;
Și atunci- rămîne soluția cea mai simplă și mai naturală "Amigos para sempre".