""Păzește-ți inima, creștine!" Așa grăiau în trecut duhovnicii cei mari și încercați. Părintele Ioan din Kronstat îndeamna la fel în zilele noastre:"Inima este fină și subtilă, ea este duhovnicească și cerească prin natura ei. Nu o împovărați; nu o faceți trupească; fiți cumpătați până la extremă în mâncare și băutură, precum și în tot confortul trupesc în general. Căci inima este templul lui Dumnezeu. Căci "De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el"(I Corinteni 3:17). Să cunoaștem că trăirea și experiența duhovnicească cea din timpurile vechi identică este cu trăirea și experiența duhovnicească din zilele noastre, cu condiția ca și mărturisirea credinței să fie identică. Cunoașterea dumnezeiască la care au ajuns nevoitorii cei de demult nu diferă de cunoașterea dumnezeiască pe care, cu harul aceluiași Dumnezeu, o ating și nevoitorii de astăzi. Căci așa cum Hristos Același a fost, atunci ca și astăzi și în veac, așa și natura omenească aceeași este în toate timpurile. Principalul este că inima omului aceeași este și neschimbată de-a lungul mileniilor, ea resimțind la fel setea, foamea și toate celelalte patimi și afecte; și că nimic nu poate mulțumi veșnic inima omului decât slava, bogățiile și puterea lui Dumnezeu."

"Proloagele de la Ohrida" - de Sfântul Nicolae Velimirovici - vol. I - pag. 476