Tipografului I.K., despre sărutarea mâinii preotului
(Scrisoarea a 159-a)

A murit bătrânul vostru preot și în locul lui a venit un teolog foarte tânăr.
Bătrânului preot îi sărutați cu plăcere mâna, dar vi se pare ca e un lucru nelalocul lui să-i sărutați mâna unui preot cu mult mai tânăr decât dvs.
Oare n-ați auzit istoria cu cneazul Miloș și tănârul preot? Ea suna astfel:
Un preot tinerel slujea liturghia în Kraguievaț, fiind de față cneazul Miloș. Bătrânul cneaz era neobișnuit de evlavios. Slujba nu începea în biserică până nu venea el.
În biserică stătea la locul său ca împietrit și se ruga lui Dumnezeu cu inima înfrântă. După ce tânărul preot a terminat slujba, a întins către cneaz crucea și anafura. Cneazul a sărutat crucea apoi a apucat și mâna preotului ca s-o sărute. Tânărul și-a tras-o, ca și cum s-ar fi rușinat că bătânul domn al țării îi sărută mana. Cneazul Miloș l-a privit și a zis:
“Dă-mi mâna s-o sărut! Nu sărut mâna ta, ci sărut cinul tau, care e mai bătrân și decât tine și decât mine”.
Prin aceasta socotesc că totul s-a spus și s-a lămurit. Bătrânul cneaz a grăit în biserică și a spus cuvinte ca de la însuși Duhul lui Dumnezeu.
Cugetați singur: dacă preotul vostru are 25 de ani, în schimb cinul lui are 1900. Și când îi sărutați mâna, sărutați cinul care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului, sărutați și pe toți marii sfinți și vrednicii duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până acum.
Sărutați pe Sfântul Ignatie și pe Sfântul Nicolae, și pe Sfântul Vasilie, și pe Sfinții Sava și Arsenie, și Ioanichie, și pe mulți- mulți alții, care pe pământ au fost podoabă a pământului, iar acum sunt în cer podoabă a cerului, și care sunt numiți: “îngeri pământești și oameni cerești”.
Așadar, sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obișnuită, ci este, după cuvântul Apostolului Pavel, sărutare sfântă. (I Cor. 16,20)