"Despre starea cea pururea cu Dumnezeu, Sfântul Antonie cel Mare ne învață:"Sufletul tău pururea cu Domnul să se afle, iar trupul tău pe pământ să se afle ca și o statuie nesimțitoare. Drepți pururea să stai cu sufletul înaintea feței Domnului. Pururea înaintea ochilor să ai frica de Domnul; tot așa, pururea, pomenirea morții și lepădarea cu scârbă a tuturor celor lumești. Să mori pururea, și în fiecare zi, așa ca să poți viața veșnică să o dobândești. Veșnic să priveghezi ca să nu te cuprindă lenea și trândăvia. Scârbă să-ți fie ție de cele lumești: pe acestea, pururea să le lepezi, căci altfel piedici în calea către Dumnezeu ți se vor face ție. Scârbește-te și urăște tot ceea ce te desparte de Dumnezeu și îți strică sufletul. Să nu te desparți de Domnul de dragul câștigurilor celor lumești și pieritoare. Să nu te iei după cel mai slab decât tine, ci mai curând după cel care este mai tare, și mai îmbunătățit. Mai presus de toate, pururea să ai rugăciunea în inimă, pururea să mulțumești Domnului pentru toate cele ce vin asupra ta. Împlinind acestea, poți să nădăjduiești că vei fi moștenitor "Celor ce ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit(I Cor. 2:9)"".

"Proloagele de la Ohrida" - de Sfântul Nicolae Velimirovici - vol. I - pag. 218