poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-11 | | După atâta vacanță pe care am avut-o fiecare, tare greu mi-a fost să mă decid asupra acestui editorial. Nu din lipsă de subiecte, ci pur și simplu, nu vreau să vă „umbresc” frumosul concediu cu cine știe ce vești… Așa că, m-am oprit asupra unui eveniment care a avut loc de curând în județul nostru, mai precis „Festivalul național al rromilor” ce s-a susținut la Costești, ca în fiecare an. Un loc special „amenajat” numai pentru acest eveniment, unde într-un singur loc se strâng rromi de toate categoriile, începând de la cei care „aruncau” cu bani în lăutari, cu mesele pline de băuturi și mâncăruri alese, la cei care cerșeau sau chiar furau. Lângă o masă un copil-rrom, de vreo șapte-opt anișori căra un altul, care nu avea un an, cerșind o bucată de pâine de la doi oameni care se înfruptau din câțiva mici. L-am urmărit, atrasă fiind de micuțul care dormea în brațele lui, dar puștiul a observat acest lucru și a venit la mine, rugându-mă să-i dau și lui ceva. L-am întrebat, de ce nu se duce la semenii lui să ceară de mâncare, deoarece au destulă și nu are rost să cerșească o bucată de pâine, când acolo ar putea mânca mai bine…, dar cu un realism debordant și inocență de copil, mi-a spus că nu se poate duce acum, deoarece încă nu s-au săturat „ăi mari”(așa i s-a spus), iar până deseară, la resturi, mai e timp mult, iar lui îi este foame acum… Ce mai puteam spune? I-am dat un mic și o bucată de pâine, pe care le-a mâncat cu o rapiditate, demnă de invidiat pentru cei care concurează la concursurile de „cel mai rapid mâncător”… Așa cum vă spuneam, în fiecare an, pe data de 8 septembrie se sărbătorește acest festival, al rromilor, unde într-un singur loc putem vedea cum și ei au oamenii lor, bogățiile lor, dar nu în ultimul rând săracii și de ce nu, chiar hoții de buzunare și…mai știu eu ce… Fiți optimiști! Se poate și mai rău! Cum așa? Fiți fericiți că nu ați fost prada celor care „s-au îmbogățit” din banii munciți de dumneavoastră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate