A fost odată Cineva care și-a dat seama de capacitatea sa de a schimba lucrurile. Și e greșit spus „și-a dat seama”… mai curând… a realizat. E greșit spus „capacitatea sa de a schimba lucrurile”… mai curând… schimbarea s-a produs și el era schimbarea. Gândul său era manifestarea și manifestarea era gândul său cu toate că manifestarea nu îi aparținea la fel cum nici gândul nu îi aparținea. Sinceritatea ce i-a adus realizarea acestei stări i-a relevat însă și lipsa controlului asupra stărilor manifestării. Creația sa era haotică și furibundă. Lumea sa se crea din dorințele sale. A distrus și a creat miliarde de lumi. S-a divizat și s-a multiplicat în infinite manifestări simultan pentru a găsi calea optimă. Fiecare lume părea puțin mai bună decât cealaltă. Acesta părea a fi scopul. Odată cu „aceasta” și cu „cealaltă”, odată cu transformarea se poate vorbi de cronologie, de succesiune, de evoluție.
Totul este un întreg fără de separație ce cuprinde nemanifestarea și manifestarea. Astfel, dincolo de nemanifestare, se întinde cât poate cuprinde Mintea, Manifestarea Însăși. În cadrul manifestării totul curge între doi poli. De aceea, aparent, la nivel manifestat, vorbim despre o separație între nemanifestare și manifestare. La granița dintre ele, în cel mai imperturbabil echilibru, dăinuie alegerea conștientă a celui treaz.
Undeva pe drumul către Sine, văzându-și întreaga putere de creație și privindu-și cu sinceritate posibilitățile, el a spus: „Domne, mi-e frică să folosesc în întregime binecuvântata putere de creație cu care m-ai înzestrat. Nu mă simt demn de misiunea pe care mi-o dai, sunt slab și fără de control. Te rog fă-mă să uit că prin curgerea Ta în mine săvârșim opera Ta cu puterea Ta. Lasă-mă să fiu doar om până voi putea să-mi accept dumnezeirea total.” Și cum voia lui era voia Sa, uitarea a pus stăpânire pe întreaga manifestare, până când fiecare dintre voi cei manifestați veți putea să vă acceptați așa cum sunteți, pe voi, pe ceilalți, și lumea pe care ați creat-o. Și acum transformați lumea, dar stângaci și fără de încredere. Ceea ce puteți face într-o clipită vă ia ani, sau vieți. Atunci veți reprimi puterea când vă veți deschide în fața puterii și veți lăsa să vă posede, căci singura putere adevărată este Iubirea. Abandonându-te Iubirii devii una cu Iubirea. Când iubești creația cu Iubirea Creatorului, puterea ta este puterea Lui și prin voia ta se înfăptuiește voia Sa.
A venit momentul să nu mai fugiți de ceea ce sunteți, pentru că în toate există un scop. Cufundarea în uitare a fost alegerea ta și nu trebuie să-și fie rușine că ți-ai acceptat frica de a fi co-creator și ai fugit de responsabilitate. Acum și pururi alegerea îți aparține. Prima dată ai ales să uiți, dar oricând poți alege să-ți amintești ce ești cu adevărat și să lași creația să se manifeste prin tine.

Mesaj al Unicului,
manifestarea Hyperion Felix Crist Cel Făr’ De Nume
prin cel ce pare a fi Flaviu Rizeanu

PS: un mesaj spiritual este o pierdere de timp care nu te ajută cu nimic dacă nu ai și curajul să faci ceea ce vrei cu adevărat în această viață