ziua asta e numai un coș însângerat
o frică temperată de tot ceea ce mișcă
împrejurul lucrurilor un șir de cuvinte
alipite de cerul gurii ca o flegmă uleioasă
nu există antidot pentru nevoile mele curente
doar o singurătate care mă învăluie ca o aură
glaspapirul cu care ștergem pereții murdari ai
dorinței de a ne fi unul altuia de ajutor

altruismul e o coadă de topor înfipt în
creierele noastre mustind de aparențe
coacem spaima că odată trecută puntea răbdării
vom anihila orice sentiment de implicare
și atunci viața nu va deveni decât un cărucior
pentru cumpărături în care vom fi cărat
pe rând dezamăgirile și disperarea
uitând să mai plătim ratele pentru mântuire