Ce ciudat să am atâtea lucruri pe care tu le-ai atins
Ce ciudat să-ți spun ce simt când nu mă asculți...
Ca un cui în talpă mă doare singurătatea
Oare chiar așa dor mi-e de tine?

Îmi bârâie amorțit in urechi Bob Sinclaire... world hold on, aceleași greșeli și chiar nu știu ce mă doare mai tare: capul sau sufletul?



Mai aprind o țigară, plămânii mei reacționează, suferă odată cu mine, cât devotament, vezi? Și din nou am ajuns de unde am plecat... trăind viața ca pe o linie, mereu dreaptă! Mă afectează acut până și faptul că mă ții de mână când traversăm strada fiincă știi că mi-e frică, îmi transpiră palmele de emoție și știu ce gândești de fiecare dată!



Amintiri nedeclarate la vamă îmi susțin temerile defectuase, încă mai pot, încă mai vreau acum când nici un ochi nu mă poate pătrunde... și uite, a venit vijelia mai repede decât tine...