poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6698 .



WoW
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pseudonim degradat ]

2006-07-26  |     | 



Bună ziua, pablo la microfon. Aș vrea să propun în discuție un text, care adevărat, nu e culmea literaturii, însă care nu a meritat soarta de a ajunge la ATELIER.
Înțelegeți, faza este că un puști a debutat cu acest text, în sens că, a publicat pentru prima dată, pentru prima dată deci și-a arătat un text publicului. Si cum a'ți vrea să plec sâmbătă în sat și să-i zic :

știi junior, ai scris un text de căcat, ți l-au băgat la atelier, dar nu îți face griji, în atelier ajung texte care nu prea au de afacere cu poezia sau cu valoarea poetică, deci nu, textul tău e ok, însa l-au bagat la atelier....

Îmi va fi rușine să-i spun că primul său text a fost ascuns, pentru că nu a meritat, pe bune, atelierul.
De aceea aș vrea ca oamenii care sunt disponibili, să lase câte o mică părere, în sens că da, adevărat textul merită atelier, sau invers, textul e ok pentru un puștan, sau nu contează, e ok în genere.

mai jos aveți textul în față.




Titlu : D.V.D.



mi s-a dat să mănânc și să beau
apoi mi-au spus să plec
la ieșire au dat în mine cu picioarele
fuck you am zis și am plecat
pe drum un țăran ma privea răutacios
parca-aș fi hoțul care i-a șparlit DVD-ul
tot drumul călcam furnici
câinii lătrau rupînd lanțurile
furnicile zbierau
ziceai că sunt monstrul din labirint
ochii roșii mi se umpleau de lacrimi
nimeni nu mă iubește
prietenii m-au uitat demult
și își văd d-ale lor
în iarbă era o copilă cu ochii mari
mi-a zâmbit liniștitor
și mi-a stat mult mai bine


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!