cum a fost drumul, cum ai ajuns la mine și vămile
cum le-ai trecut te întâmpin tu-mi răspunzi modest
derut peste râul din locul în care semnele ți le fac
petrecut aproape zănatice în înțeles îmi întinzi
ridicat o mână eu ți-o dau pe a mea cu lăstari prinși
în palma cu formă de stea între noi erau două capete
de țară și mai ales pe muntele singurătății mele și-n
această vară aproape imposibil de purces cum ai ajuns
îmi vine din nou să te întreb și mai ales cum m-ai ales
e pe-aici o prezență cu plete argintii acum se așează-n
amonte să picteze un tablou despre noi ca să știi
pari venit din alt timp îți descifrez uimirea pe chip
îți întind un ochi peste râu ținându-mi gânduri și
firile-n frâu am venit să-ți vorbesc să te văd să te
scriu să-ți văd ochii surâsul și chipul floriu să te-ntreb
ce mai faci spui jenat eu sunt dus și venit și întors și
uitat și apus meditam la un noi fiecare în sine dar tăceam
reținuți sanguinic în vine suspendați ne priveam în
strânsoarea de mâini îmbarcând nerăbdări pe spinare de
câini îmi umblai printre urme eu ieșeam să te-aștept îmi
curbau mii cuvinte deviația-n sept cum a fost drumul cum
ai ajuns la mine și vămile cum le-ai trecut te întreb
și-mi răspunzi în cuvinte de mut ne lipsea între timp
suspendat un sărut bătrânul schimbă o coală pe șevaletul
căprui ca pe o scamă iar eu la următorul tablou nu mă
uit mă-ntorc nu mă uit dintr-o teamă