Și eu trăiesc aici iubirile amurg
Zvâcnet de inimi otgoane subjugand balcoane
Ceasuri ne-ntoarse saxuri ațipite
Amfore lacrimi blazoane răvășite
Prinți Cavaleri de Ordine și Orhideie Roșii
Ancore ochi ai unui timp bolnav
Desprins din trup ca suflet

Cu valuri peste valuri călcând nețărmurirea
Cresc iar păduchi de mare in cozonacii de Rusalii
Pictați cu mac și struguri stafidiți
Aici in palmă sub balconul tău
Eu nu sunt rege sclav
Sunt Micul Prinț
Iți ciugulesc cuvintele firimituri
Să nu ți se întoarcă ca păcat în asfințituri
Sunt Micul Prinț
Hălăduiesc prin șapte ceruri
Ca din al șaptelea însângerat
La tine să cobor un fâlfâit de aripi
La trecerea-ntre secole ca păsări

Dac-am ajuns aici de ce să cazi
De ce să sari balcon peste balcon
De ce sa superi gravitația ca geamăt
Nu-i zborul lin o fantă o treaptă un surâs
Un pipăit pe gât pe buze ochi arcade frunte
Nu-i Micul Prinț iubirea-zvâcnet fâlfâit de aripi
"Ca zvâcnetul de păsări nevăzute"
Nu-i Micul Prinț iubirea-revărsare
Plutire poarta unui vis ?

"Tu peste mine părul ți-ai despletit ușor"
Ca soare viață auroră
Aici l-această poartă
Spațiul devine timp
Intr-un răstimp constant
Brăzdat de amintiri
De alte atitudini
De alte-nfiorări
Prin alte gravitații

Aveam s-adorm cu tine-n gând
Un rege sclav cum vrei să spui
Aveam să mă trezesc cu tine-n suflet
Ca Micul Prinț
La curtea ta Prințesă