poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-20 | |
Stim ca soarele iubeste luna,
Ca lumina tanjeste dupa intuneric, Iar apa imblanzeste focul feeric, Dar pacat caci ele nu indraznesc Iar in etern nu se intalnesc Completarea o Idee universala, Cu sufletul la gura asteptat Cu totii cunoastem abisul adevarat Intre doua suflete acolo se afla Incetosat ,de un albastru murdar,o floare pala Unii doar se uita cum aceasta se ingroasa Ei prefera sa intoarca alta fila Nu au taria de a rupe acel necunoscut Unde poate fi cineva iubit Sau poti fi kiar tu uitat in timpul trecut. Prostii…de ce sa risti?? Stai si astepti …. Asa cum asteapta lacul sa sece Asa de repede o furtuna poate sa se formeze.. Cum tu astepti zi si noapte ca ea sa vina Asa de repede apare dar foarte iute dispare Te intrebi de ce…cand va mai trece Daca va mai trece si ce-ti va zice Daca zice ca ramane pt totdeauna Pt totdeauna oare va sta langa fiintza ta? Alta fila din aceasta viata se duce Numai cu ajutorul timpului ce trece Oare ce se intanpla pana azi… Aaaa da… ink intreaba peretii galbeni si vechi Ce doar ei au fost prezenti Cand a aparut ea… prin acel abis Acea ceatza groasa…ca intr-un vis Cu fata intunecata si cu ochii ei ca noaptea Nici o nemurire sau galaxie intortokeata nu pot concura Cu misterul ei sau cu buzele ce abia se vad Pasind cu pasi repezi de park ar alunga-o cineva Ii sopteste lin si cu sfiala la urechea-i: “Cand soarta-ti va asterne pe pietul tau crud un voal de durere… acolo voi fi, iubindu-ti pe ascuns luminile grele.” Pacat ….nici acum nu a gasit raspuns Peretii neputinciosi fiind,o lacrima s-a prelins Si iata cat de tare m-am inselat Poate ca nu voiam sa se fi intamplat Caci EA a aparut doar intr-o clipita Pentru a sterge acea lacrima ratacita Auzind sunetul ce canta durerea lui Inima din piept nu statea locului Numai ea stie cum a rupt acel perete imens Ce el l-a creat prin atatea framantari in spatiul dens Cu palmele usoare trosnind in dumnealui Bucatile de piatra se sparg in mii de firmituri Cu sudoare si sangerare intra in lumea sa In spatele unui zambet agatat intr-un cui Strange pumnii si isi ascunde durerea Pasind spre el cu pasi inceti de park timpul incetinise Ingenuncheaza langa acesta ca-ntr-unul din acele vise Chiar de ar vrea sa reproseze sau sa tipe Buzele ii sunt de tacere pecetluite Cu teama ii atinge parul lung si negru Si ii ridica fruntea pt a o vedea aievea Si prin ochii ei fara sa vrea …ratacea Cu rasuflarea ei in sfarsit putea respira Stia ca Ea e o parte din El…simtea Dar oare iar va pleca? Cu zambetul ei sfasietor ii saruta fruntea “Priveste-ma-n ochi si spune-mi ca sufletu-mi gol respira 'ntuneric... rapeste-mi visele si-ti vei da seama de iubirea mea...” Inmarmurat nu putea scoate un cuvant Si asaza capul pe al ei piept Si cu acea tacere de mormant O strange puternic si intelept Alta fila s-a dus pentru ei Alta fila urmeaza a fi scrisa. Dar stiu ca EL si EA sunt o pagina lipsa Ironica aceasta viata cum te pune Sa cauti o persoana o eternitate Dar cat de ingenios lucrata este Pentru ca intr-un final sa realizeze Ca un suflet ratacit se afla in spatele acelui perete. Rupe acel abis si o vei intalni Taie acea ceata si o vei cunoaste Apropie-te si o vei iubi Ramai si va fi pentru o viata.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate