Într-un nuc cînta un cuc,
Iar mai jos era o curcă
Care-i trimise poruncă:
- Mai bine mi-ai da o nucă,
Că-s flămîndă și năucă.
Ce tot cînți ca-ntr-o speluncă?
Fi-ți-ar cîntul tău! La muncă!
Însă cucul din copac,
Amuțit, fără de glas,
Scărpinîndu-se în nas,
(Căci era unul poznaș)
Îi trimise un răvaș
Subliniind în text laconic:
"Nu mi-s cuc, ci sînt ceasornic,
Care cîntă regulat,
Fiind adesea secondat,
De un cuc adevărat".