ieri mă gândeam că habar n-am când am început
să împart lumea
știu doar că am desenat o hartă
puneam câte un râu
apoi munți înalți orașe cu oameni mici
străzi ca șerpi leneși
nu știu cum mi-a apărut chipul tău
îl alung repede
degeaba deja desenam iubirea cu roșu
umplea marea și plaja de la 2 Mai
când s-a terminat culoarea
am desenat suferința cu gri
fără știrea mea
lumea a devenit toată aceeași nuanță

ca un copil tâmpit am pus luna pe hartă
era singurul reper
așa îmi aminteam de tine
cum îmi desenai sânii și spuneai că rămân acolo
cu Omul din Lună

mai jos spre sud uși ferecate
cheile le am cusute de vene
nici cuvintele nu mă mai ajută
le schițez ușor
să nu mă doară
să nu te alunge
dar stau închise în scoici putrede
pe plaja unde inima din nisip
s-a șters demult

granița se conturează singură
eu pun doar fluturele născut din părul tău
poate eu dincolo de adânc
încă în exil
pe insula neputinței de a uita

mâine mai conturez brațele tristeții
două linii strâmbe uitate în mine
unghii înfipte dincolo de tăcere
negi pe o piele ostenită
genunchi ce caută loc de rugăciune

e prea târziu
dar eu te mai caut pe buze pe frunze
în fotografii vechi
în cântecul lui Tracy Chapman
Baby Can I Hold You? care tu?
mai ești? spune-mi... las harta și vin

era mai simplu atunci
puteam să-ți las un mesaj
vino mi-e dor te simt în piele
pe retină

poate mai bine așa
ce mai făceam noaptea când te caut
în fiecare chip de bărbat
în fiecare privire aruncată spre mine
în fiecare vis
acum am ostenit mă urc în mine încă o dată
poate ultima oară
cu amintiri prinse de glezne
ca lilieci morți
urcușul greu

lasă mâine e altă zi
am timp să te caut în fiecare lumină
în fiecare El
în fiecare melodie stupidă
mai e și mâine timp
să nu te găsesc