Mi-aduc aminte cu ceva ani în urmă se spunea că în lume sunt câțiva milionari în dolari care dețin aia și aia și multe, multe pe acest pământ. Azi se vorbește despre miliardari în dolari, așa ca un fapt divers. Întrebarea firească ar fi : sunt cu adevărat bogați acei oameni? Ce este bogăția?
Din punctul de vedere al anilor pe care îi dorim mulți și buni se pare că banul puțin probabil să aducă sănătatea care trebuie să meargă alături cu anii buni. Știu că mulți îmi vor reproșa că nu pot să cumpere medicamente fără bani. Eu aș dori celor fără bani să nu fie nevoiți să dea bani pe medicamente niciodată.
Ce este bogăția? Cred că este ceea ce am dat, nu ce am luat. În jurul nostru sunt mulți oameni care au trecut prin foarte grele clipe, legate de soarta nemiloasă, accidente. Nici unul dintre aceștia nu vor spune că au scăpat datorită banilor, ci doar că Dumnezeu i-a ajutat să înfrunte greutățile, sau că au făcut și ei mult bine altora și au avut recunoștința divină.
Acum unii vor spune că am principii comuniste, dar pentru mine una dintre cele mai mari greșeli ale filozofiei comuniste este ateismul, lipsa totală a credinței în divinitate. Acest fapt a condus la formarea așa zisului om nou, care dacă vrem să recunoaștem era lipsit de iubire atât pentru inima lui cât și pentru cei din jur.
Averea noastră este puterea pe care o primim la naștere din trupul sfânt al mamei noastre și de modul cum ne-o administrăm așa ne sunt anii. Plecarea de la iubirea pentru părinți rupe legătura cu sursa divină care poate să ne mențină sănătatea. Priviți vă rog în jurul nostru și veți vedea că acei copii care contribuie la îngrijirea părinților sunt mult mai sănătoși decât cei care nu le pasă de părinți, sau așteaptă moștenirea ca o firească răsplată a faptului că este dreptul lor. Aici, îmi pare rău, dar parcă cei care au făcut aceste legi nu au prea avut gânduri pentru ani mulți și buni.
O doamnă pe care am admirat-o pentru modul minunat de îngrijire a mamei sale, mi-a spus că a suferit o boală grea și vindecarea i-a venit tocmai din faptul că mama ei a dorit să o poată ajuta.
Prin părinți avem calea de acces către energiile divine, ne încărcăm din iubirea pentru ei și de la ei, chiar mai mult ne facem o rezervare pentru a aduce și copiilor noștri calea de acces pe care am primit-o noi. După moartea părinților cred că atingerea energiilor divine devine mai grea, din acest motiv parcă apare o mai mare preocupare pentru rugăciune, pentru mers la biserică, sau nu există aceste preocupări și vrem sau nu să credem legăturile cu energiile de care avem nevoie nu există sau sunt slabe și anii de bătrânețe devin mult mai grei.
Să privim în jur și să vedem că mulți oameni care au avut părinții cu vârste către nouăzeci de ani, au prins și ei vârste asemănătoare, nu pentru că așa le este destinul ci pentru că au făcut să-și ia prin iubirea față de părinți sursa de ani mulți.
Am cunoscut un om care a avut părinții cu peste nouăzeci de ani, spunea că el va trăi o sută de ani, că părinții lui nu au nevoie de ajutor, că orice boală ar avea el se va vindeca tocmai pentru că trebuie să prindă o sută de ani, etc.. dar acest om a făcut un cancer și a murit. Pentru mine este un caz tipic de ignorare a legăturii cu Dumnezeu.
Aceste considerente sunt valabile și în relațiile cu cei ce ne înconjoară, ei prin gândurile bune ne dau energii, iar noi primindu-le ne împrospătăm, ne facem viața mai bună și frumoasă, dar ca să primim trebuie să dăm, să facem loc în inima noastră iubirii.