Altă zi cu mii de clicuri,
Cu “control-alt-delet-uri” și "enter-uri",
Cu nume de deliveri și clienți,
Cu ore de livrare și cu rute,
Într-o cloacă cu voi, muzele mele
Pe care, din slăbiciune nu v-am oprit
Să răzuiți prea des împrejurările
Care v-au făcut mai sălbatică rătăcirea…
Altă zi, în care nu știu ce s-ar întampla
Dacă aș avea la mine sentimentele reale,
Dacă aș pierde în tramvai sau în troleu
Simțămintele de împrumut cu care
Diluez timpul mărginit,
De numerele interne ale miilor de facturi;

Altă zi care se repetă ca-n ziua cârtiței,
C-un șef simpatic care numește “echipă”
Un biotop de mahala.
Mintea-mi dospește speranța unui”mâine”
Fără gesturi obscene reluate obsedant
Cu pretextul intrării, în spațiul strâmt,
A vreunui deliver mai puțin grăbit
Sau amator de “poale-n cap”.
Germinează dorința de-a mă desprinde
Mai degrabă de locul acesta comun
Cu care nu am nimic în comun.
Să-mi întind odihna
La adăpost de dezacorduri,
De manifestări triviale,
Într-un tablou cu natură adevărată.

Altă zi, în care răstimpul se destramă,
În vreme ce desenez cu mintea poeme
În care înghesui amintirile despre voi,
Muze vinovate pentru aceste versuri;
Desenez cu toată fantezia de care mă bucur
Magistralele viitorului meu, fără penibil,
Fără derizoriu, fără absurd; fără “voi”, adică.
Trebuie sa încetez această farsă cu nume de job,
Cu treburi risipite printre onomatopee ,
Cu streap-tease-ul livratorilor istoviți,
Cu paraziții radioului partizanilor războinici,
Cu expresii zornăitoare de dezordine psihică
Într-o împrejurare vrednică de plâns.