poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-25 | |
Acum o săptămână, aveam o problemă: Banii...
Spun aveam pentru că am găsit soluția, nu-i așa că sună bine? Să găsești soluția la una dintre cele mai crâncene vreri ale omului. Eu m-am privatizat. Mi-am deschis la colțul străzii o mică consignație, i-am pus deasupra vitrinei o firmă luminoasă pe care am scris "La Mario". Știu, sunteți curioși să aflați cu ce mă ocup. E simplu: cumpăr și vând iluzii si vise. La mine vine toată lumea, toți, fără excepții, de la cei mici până la cei mari, de la cei săraci până la cei mai bogați oameni din lume, ce, credeați că oamenii mai înstăriți nu visează? Ha... După cum spuneam, încă din prima zi, a început să vină lumea, la început puțin suspicioasă, și cu timpul credulă și încrezută. În prima zi a venit o doamnă care avea în jur de 65-70 de ani, plină de bani. Știți ce vroia? "Liniște sufletească" :)) eu i-am dat.... A lăsat la mine câteva mii de euro, ce pot să spun, sunt foarte satisfăcut de felul cum au decurs lucrurile. Dacă intri "La Mario", nu ai să vezi mare lucru, 3 fotolii, o măsuță pentru cafea, un preș iar în rest doar rafturi goale. Dar lumea vine. Nu am să o uit niciodată pe bătrânica aceea, primul meu client... Și tot ce i-am spus a fost: "Nu vă mai faceți atâtea griji, totul va fi bine", ea, s-a ridicat, mi-a strâns mâna, a plătit și a plecat. (Acum mă întreb pe unde o fi, că nu am mai văzut-o de atunci.) Mai apoi a venit o tânără, avea în jur de vreo 20 de ani (e drept că femeile se înghesuie la astfel de treburi mai mult decât bărbații?) Tot ce vroia era să fie iubită și eu i-am spus: "ai să fi"... Nu i-am luat bani, că nu prea avea, dar mi-am făcut publicitate nu? Și uite așa am început eu să nu mai simt lipsa banilor, dar acum trebuie să merg, mi-a bătut cine la ușă, am un client.....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate