Când citești prima oară enunțul nu te poți abține să nu zâmbești cu un iz misogin. Dar după o scurtă reflecție, începi să realizezi că asemănarea nu este atât de forțată pe cât s-ar crede.
Bineînțeles că cele două noțiuni nu pot fi apropiate decât printr-un sens metaforic, orice altă comparație ar fi imposibilă, potentă doar unui maniac sexual, ori celor care de-abia au descoperit mâna.
Ca în multe relații, femeia nu este decât o ustensilă, un mijloc de a-ți atinge un scop, la fel ca și o clanță ea servește bărbatului doar ca „un obiect” provocator de plăcere. Pentru mulți bărbați femeia, oricât de trist ar fi, nu reprezintă decât o clanță. Ce să faci „bărbații e niște porci!”.
E nevoie de puțină maturitate pentru a înțelege că femeia, sau ca să păstrăm jocul, clanța nu este doar un obiect creat pentru a ne produce nouă plăcere, ci este deschizătoarea unei uși, unei porți spre noi teritorii, unor noi trăiri.
Când ești în liceu sau la aceea vârstă, cu foarte mici excepții, cu greu îți poți imagina altfel femeia decât ca pe o clanță, menită a te servi pe tine, ca pe un obiect cu o singură întrebuințare. În timp, cu cât capeți experiență cu atât îți dai seama de complexitatea femeii, de faptul că dintr-o simplă clanță se transformă într-un labirint de sensuri și trăiri.
Însă dacă faci greșala să-ți unești destinul cu ea vei observa cum ușor-ușor cum clanța nu mai este ceva nedefinit, ci se localizează în zona maxilarului, și atunci să vezi cum imaginea „femeia ca o clanță” devine realitate.

(21-mar-2001)

PS:Ideea nu-mi aparține ci a fost o tema pentru facultate. Salut cu această ocazie pe fostul meu profesor din anul II Robert Turcescu.