Nu mă bat cu vântul sau cu căldura, nu-mi plac bârfele dar nici nu bârfesc, nu mă lupt cu dragostea pentru că vine ea la mine, atât îmi doresc să spun despre a mea persoană dusă de valul tăcerii și pătrunsă de șoapte descrise de moarte. Nimeni nu mă cunoaște mai bine ca mine, nici nu-mi doresc mai mult de atât ci doar o viață plină de vise frumoase și plăcute.
Misterul pe care doresc a-l descrie în această cărticică începătoare, doar cuvântul mișună-n mintea mea acum când mișelește mă ucide speranța și mă înfund în ea până la moarte. Spun că viața este ca și un vis pierdut, bine pătruns de realitatea crudă ce-mi zâmbește-n față fără a mai putea gândi limpede.
Totul a avut un început, fie bun sau rău el a fost prezent, nu te poți învinui pe tine pentru ce ți s-a întâmplat ci poți da vina pe lume că te-a înfundat.
Încă de la începutul acestei opere misterul, neștiutul și mintea întunecată a unei peroane devotată și neînțeleasă de tine, muncitorule, este făcut aici prezent de către aceasta. Nimeni nu crede un nebun, dar adevărul îl grăiește acesta… învățat ce trauma l-a pătruns în întunecime, ducându-l pe altă planetă cu doi sori și o lună neagră.
Limita unui vis neterminat te face să te gândești mereu la el fără ca tu să-ți poți da seama despre ce a fost vorba. Ce te-a făcut să fi pătrunsă de acel vis, de ce te bântuia în miile de gânduri resfirate? Oare să fi fost adevărată acea frază ce lui i se pare aiurea? Nimic din tot ce faci, ei nu sunt mulțumiți de tine, încearcă să te controlezi scriindu-ți lumea creată de tine și nu vei mai fi respinsă ci vei fi liberă ca o petală catifelată, moale și înmiresmată ca cea a trandafirului de mult uscat.
Lumea mea, din păcate nu este aceasta dar lumea ei ne dă de înțeles că nu ne cunoaștem prea bine unii pe alții și ar cam trebui să mai vizităm locuri, cum ar putea ea să o facă și unde cred că și-ar putea găsi locul.
Visul pe care eu nu-l pot descrie este un loc minunat lipsit de violență și umplut de iubire. Dar dragostea nu este ceva normal, ci și aceasta este un mister al vieții ca și realitatea, minciuna și omul bun.
A trăi două vieți deodată este o enigmă totală ce te duce cu gândul la două visuri care, printr-o minune de la Dumnezeu poate fi un dar real. Totul este real în această versiune, minunatul vis ce te-a luminat, cu o groază de idei așa cum mă cuprinde pe mine atunci când o scriu, când gândesc și când dorm.
Este un început bun care de fiecare dată se termină foarte rău.
Dacă dorința mea se va îndeplini atunci voi fi ce nu am fost vreodată, fericită. Și nu uita că doar o singură viață poți trăi pe pământ așa că nu ezita și trăiește-o cu toată ființa. Mulțumesc că m-ați ajutat, gânduri vii, pe care le trăiesc acum și care mă plimbă prin univers pentru ca apoi să îmi dea drumul ca să cad pe curcubeul visurilor cu ochii cristalului în plină savoare.