Văd că ți-amintești aproape tot,
garajul din placaj
pe care sugeam flori de salcâm,
gara îmbâcsită de norduri reci și zidul plat al închisorii.
Trăiam cu spaima evadărilor
când atingeam cu ghidonul trotinetei
coșarii înmărmuriți în cercuri ghimpate
ca fachiri în propriile ghinioane.
și incepeam să plâng
ca nu mă cheamă lăcrămioară-inimioară,
acela fiind un nume de scenă pentru serbarea de sfârșit de copilărie.
Trec mereu pe strada "cu lanțuri",
săsoaice în fuste verzi mai bântuie treptele,
cu găleți de porumb dulce,
leandrul miroase amar în beciul în care miliția face chef cu servitoarele, joia.

*****
în timp ce tu ai grije de copchii eu mi-am vândut mașina de tablă moartă
m-am trezit gol într-un vid murdar
mergând pe poteci fară folos
peste mine zburau automobile negre pline cu femei râzând cu capul dat pe spate
purtând fuste mini și pantofi pe toc de fabrică
șoferii erau toți superbi aleși din filmele cu james bond
mă apucase o panică de nedescris privind la picioarele mele
ce prindeau rădăcini noduroase
ma înșurubam definitiv în asfaltul unei subterane suburbane
plină de gaze, de grafitti într-o limba moartă
tu săreai coarda pe un acoperiș aprope de cerul parcat
între noi și pisica alunecoasă, veche
ce se linge pe blană cu o privire deghizată, lungă
de prunc uitat în soare..