Poetul nu poate fi omorît
dar iarba lui poate fi cosită.
n-ai cum s-o dai la vite, s-o pui în glastră
doar s-o iei în palme și s-o miroși.
ceea ce vezi tu, vede și el, numai că el
uită mai ușor și mereu îl miră o țeavă sau o petunie,
o rîmă sau un sistem social. Poeții par mai proști.

Florile poate că nu se miră dimineața,
dar se uită mai cu jind spre soare
și-mi pare că poetul folosește cuvintele
așa cum florile folosesc nopțile.
oamenii ăștia se chinuie
dar nu le e frică de taina cunoscutului
și n-au religie pentru ca religia nu poate să-i aibă.

Ei vor trece de furtună dacă vor trece de nori.
între timp cuvintele sunt pe-aici,
au și ele rostul lor.