Cu tot sufletul, cu toata inima, cu toata fiinta mea rascolita ii multumesc persoanei care si astazi isi aminteste de fiecare seara in care timp de o jumatate de ora vocea mi se ridica peste oras si patrundea in casele oamenilor si mai ales cele care aveau printr-un patuc, poate, urechiuse de copii cuminti.

"PS si eu am fost cu gandul la tine, zilnic.....mai ales seara, si mai ales aseara....

asa-i ca o sa mai imi citesti povesti?"




Asa-i!

Iti multumesc, ma coplesesti! Ma rascolesti pana la a face cele mai ciudate gesturi, cum ar fi acesta, de a-ti multumi public pentru acestea.
Iti promit ca ma gandesc la o varianta si poate nu in viitorul apropiat, dar intr-un viitor cert voi incerca sa-mi tin promisiunea de a mai citi povesti.

Cu dragoste!

Adia