Flori de crin ii acopera chipul inramat intr-un zambet rece. Aburi de lacrimi inghetate i se topesc pe trup. Si ultima privire a ramas..O clipa ochii i-au scaparat a stele. Ultima clipa! Acum au ramas diamantele unei priviri trecute. Fie-va uitata?! Ce loc amar! Ce inger, a plecat! Cirese-asortate cu flori ii canta trupul ce vede-acum cum se ridica Ea. Ard mii de lumanari, albe, fierbinti ce se reflecta-n ochii tai pierduti, de piatra. Un ultim sarut pe fruntea alba a fecioarei tine-un infinit..si se termina! Buzele-ti ard inca, parasind ingerul care te-a parasit. Si-o vezi contopindu-se in lemnul ce arde sub privirile tale cu flacari a gheata.Si se topeste-ncet.
Lacrimi mai sunt, sarate, peste buzele ce-au sarutat o floare, o cireasa, un inger, totul..ce-a devenit nimic, ce va ramane pe vecie sarut al infinitului, al tau, al ochilor negri ce s-au stins.
A murit!