poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1204 .



Urmaritorul
personale [ Gânduri ]
Frica

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Not Wanted Girl ]

2006-06-01  |     | 



Ma urmarea cineva... Nu stiam cine, nu stiam de ce. Il vedeam in intuneric, ca un om cu masca, ca un om ascuns ochilor mei. Ochii lui sclipeau... privirea taioasa... negrul acela care parea ca e mereu in spatele meu. Mereu. Oriunde mergeam, il vedeam. Daca nu il vedeam, il simteam. Ii simteam caldura corpului, apoi raceala din voce. Mainile mele catifelate l-au atins de cateva ori. Cand il atingeam, disparea pentru cateva zile, iar apoi se intorcea mai puternic ca si cum mangaierea mea ii marea fortele. Era frica. Frica de a trai, de a avea o viata, de a te integra in lume. Ma urmarea frica. Oriunde ma duceam.
Frica, teama de un nou inceput. Frica de a merge mai departe. Frica de a fi din nou dezamagita. O teama indispensabila, dar cruda.
Omul nu m-a mai urmarit un timp. Parea ca frica m-a abandonat. Dar chiar daca nu il mai vedeam si nu il mai simteam, stiam ca e acolo: invizibil, inexistent, dar este in sufletul meu. Frica de lume, de oameni... sau frica lor de mine? tot ce stiam era ca omul ma urmarea mereu, uneori fara ca eu sa stiu, alteori fara ca el sa stie. Era pedeapsa pentru ca m-am lasat dezamgita, pentru ca am lasat sa-mi fie teama pentru cateva clipe, pentru ca apoi teama sa ma urmareasca...
Frica e cel mai rau sentiment. Frica unei noi dimineti, unui nou inceput. Frica care iti absoarbe treptat viata, lasandu-te fara ea. De fapt frica e moartea. De aceea ne e teama sa murim.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!