Da, am scos-o din sfera de sticla. Si atunci s-a evaporat. S-a sublimat cu viteza gandului care inca spera in existenta ei. Da, a iesit din lumina soarelui. Fasciculele de lumina nu se mai indoaie conform legilor fizicii. Au disparut umbrele ce-i dadeau frumusetea. Din profil i se vede nasul nu asa perfect, buzele nu asa ideal curbate, sprancenele nu asa atragator aranjate. S-a schimbat lumina, distanta dintre obiectiv si ea s-a marit. Imperfectiunile ii apar cu fiecare centimetru cub de corp aratat in plus. Totul s-a schimbat de la prima poza ce-mi involbura spiritul. Nu mai este ea. Este acum doar un alt motiv de a-mi pierde timpul pe internet, in cautarea unui frumos. Apare, din cand in cand, sub infatisarea unei blonde sau brune dintr-un oras aflat la cel putin 3 ore distanta, dar efemeritatea-i este demonstrata cu fiecare ipostaza in care se afla ce difera de prima. Daca din filmul miscarilor ei imi place decat un frame, cum o pot vedea drept jumatatea mea? Ce se va intampla cand lumina se va schimba odata cu decorul, imbracamintea, rujul sau fardul? Da... frumusetea fizica se va sublima peste cativa ani cu viteza gandului care inca spera in existenta ei.