|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ o persoană din È™ase
￭ Ab ovum
￭ poem după ce ai citit ocean vuong
￭ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Nedumerire
personale [ ]
Despre cum nu plec niciodată
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Anca Zubascu [teea_2006 ]
2009-06-02
| |
eu sunt omul acela
pe care-l întâlnești zilnic
îl vezi tot timpul în alt loc
și îi zâmbești
și ies pe ușă-n grabă
fără mine – mă las acasă –
ca pe-o mantie de ploaie
în cuier
mă văd copil
așteptând trenul
în gară :
cum necum rămâneam ore acolo
în timp ce fugeam tot mai departe
(nu știu cum se face
dar mereu am rămas
pe undeva)
 |
|
|
|
