Oamenii cauta sa fie fericiti. Chiar daca recunosc sau nu, asta e scopul lor principal in viata. Si ajung sa intalneasca alti oameni care ii completeaza, le devin prieteni si ii fac sa zambeasca. Si unii raman asa pentru tot restul vietii, insa nu despre astia vreau sa scriu. Vreau sa ii mentionez pe cei care, din motive absurde, dar normale pentru lumea in care traiesc trebuie sa renunte la oameni dragi lor fiindca o relatie statornica nu e posibila, iar prietenia nu poate sa ramana iarasi fiindca doare. Ii doare pe amandoi. Si se pierd. Se lasa in urma o „viata impreuna” care le-ar fi putut aduce zambete si se uita toate momentele perfecte pe care increderea, siguranta, nebunia si toate celelalte caracteristici ale prieteniei le-au adus. Si mor datorita celorlalti.


15 februarie 2009
02:52:33