Tăcerile tale ies în prag mă caută cu privirea
te găsesc pe podea, rezemată de pat
o grămadă de ghioci, o grămadă de scoici
sparte uscate
"Ai grijă să nu te tai, e deja destulă mizerie
între noi"
Te sărut cu reflexul cu care stingi veioza înainte
s-adormi. Îmbrățișați
ne atârnă în coșul pieptului două lacăte
sparte uscate
Cearșaful e o plajă cu urme cu tot.
Nici măcar nu mai tresar când probezi pentru mine
cea mai roșie rochie
limpezită direct în cerurile noastre
sparte uscate
Și mă gândesc că gurile amândorura sunt un
bob de orice încolțit
cu tulpina încovoiată sub o brazdă de întuneric
Cand te țin de mână îmi trece prin cap că
poate ai să aluneci. Sunt multe etaje între noi
și restul lumii. Și alte atâtea ziduri
sparte uscate
între noi .

În camera asta au ecou până și despărțirile mute.