Înfrigurat își numără bețele strâmbe
scrijelite pe-un perete îngălbenit de ani.

Îi e frică dar e resemnat.

Încă două semne și va trage linie.

Ezită, amână momentul în care-și va spune
că putreziciunea-i va cuprinde tot trupul
repede, cu ură și furie
ca un corb care smulge-nfometat
din măruntaiele unei mortăciuni.

Inspiră adânc și simte duhoarea morții
care se răspândește în întunecata cameră.

Nu e ultimul suflu.

Mai are două zile în care-și va târî corpul chelit
de durere și de boală.

Tremurul sfârșitului îi traversează corpul
până la ultima unghie ca o electrizare.

Închide ochii.

Așteaptă.