Cineva mă ținea de mână.
Și, cu siguranță,
îmi vorbea.
Era cald plăcut.
Lumina trandafirie de sub pleoape.
Am privit.
Fără să văd.
Explozie.
De bucurie, nu a mea.
- Și-a revenit.
- S-a trezit.
- Chemați-o pe ea*.
-A plecat. I s-a terminat
schimbul.
-Te-ai străduit destul de tare!
-Să nu mai faci!
-Bun-venit!
Auzeam.
Ochii se fixează impersonali
pe o gură care vorbea.
Apoi au privit:,,pic-pic-pic"
- E glucoză.
Un corp s-a înălțat
în țipete alarmate.
-Ce vrei?
-Afară.
-Îți aduc eu.
-Merg.
-Să-ți iau perfuzia.
Pe coridor,
un colț întunecat
spre baie.
Un halat alb,
un tip scund și urât
se aruncă peste mine:
-Necrofil.
am cedat. nu știu.
M-am pomenit în pat.
Ochii au văzut
multă lumină,
stridentă lumină,
apoi titlul unei cărți
pe care o citisem
ultima dată
ca pe un descântec inutil:
,,.............."**
de stendhal
mi-a apărut în minte.
Atunci am revenit.
----
*,,ea" - asistenta de serviciu fusese doamna preuteasă; nu știu cum se numea.
** ,,Despre dragoste"