Nu stiu cum naiba reusesc sa-i dezamagesc pe cei pe care incerc sa-i fac mandri de mine (in frunte cu mine insami)

Asa mi se intampla mereu. Nu stiu... Sa fiu delasatoare, sa fiu aiurita, sa fiu cretina? Ce naiba sa fiu?

Da... spre rusinea mea sunt o teoreticiana. O teoreticiana mizerabila sunt si lupt sa ies afara din mizeria mea.

Nu stiu cum fac insa, ca ma afund tot mai tare si mizeria incepe sa ma-nghita, ca niste nisipuri miscatoare.

Ce sa fie oare gresit? Felul cum gandesc, sa fie? Sa fie ceasul rau?

Pare aberant si chiar hilar, dar pana la urma e pur si simplu groaznic de apasator.

Oare simti cu mine?

Oare intelegi?

De ce nu se straduie nimeni sa inteleaga mai mult decat ceea ce este evident... ma scuzi... sfert din evident?

Sa fie pentru ca sunt superficiala?

Introspectia lui peste...

Intotdeauna fara rezultat.