poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-08 | |
Dintre aceste poeme am scris măcar unul care începe cu o bucată de nerv și se termină cu o mătură
pe o bucată de nerv fiecare îl înșeală pe celălalt cu un lucrător la pompe funebre este o relație care merge bine partenerii au o imagine clară a viitorului pe scenă apare un șoricel roz care face o reverență presară cu insecticid afară luna aleargă pe ogoare ca spițele de la roata morarului supapele cresc pînă se fac violete apoi ne refugiem în șveizer ducem o viață faină ca un fluture în conservă ne vedem de marile probleme ale omenirii scriem opere referate atlase de entomologie încetez să scriu aberații mă ocup de ceafa mea care mă doare poezia poate să fie orice: pastă de dinți, concurs de lanțuri de veceu, ascuțitoare de paie și așa mai departe de aici începe partea a doua în care se vorbește despre șenile pe mîneci de damă ne apropiem de cursa cu fluturi uniformele sunt minu-nate tot ce trebuie să faci este să-ți ții echilibrul zbori dacă sportul național este oina cum de apare orezul soarele ca o roată dințată stricată se pregătește pentru iarnă așează bășici între straturi de flori migrația sufletelor poate să înceapă totul este să numeri corect atunci cînd fierbi crenvuștii CINE A FOST LA ÎNCEPUT: PINTENUL SAU ORCHESTRA ? NEBUNI SUNTEM VEȘNICI aș fi supt roșul din buze și aș fi lăsat acuarelele fără dans dar sfîrșitul nu mai e valabil ne-am întîlnit în salva-vișeu am fost tu apoi am fost eu în această groapă comună fără fund prin fața ochilor trece marea ca un tren și poate mai străin, copilăros ca o scorbură își agață brelocul printre meduze marginea nopții refuză primele ilustrate pe acest an ele încep să intre în carne ca o unghie suferiți începeți cu coada de la tigaie pe care o radeți mărunt din cauza asta se fac strugurii mugurii și țurțurii îmi vine să strig dar auzul ricoșează de ziduri mă tulipez în grădină mă tupilez acolo intrăm într-o zodie neclară cît despre soarele rănit într-un accident de muncă ce să spun, se rezolvă versurile astea fade pot începe mereu de la capăt lăsăm timpanele să se balanseze la infinit ne scuturăm de polen și culegem noaptea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate