poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-26 | |
Te crezi un vas ce se leagănă ușor pe mare
Cu ochii plini de corali; de pești, din adâncuri de oceane moarte În jurul nopții vântul caută crezare În mijlocul nopții de corali, de mare. Farul aprins redă muza nopții întunecoase Curajul de a înota pe valuri se pierd pe rând și pe pas în noapte Timpul oferă calda îmbrățișare mării negre Crezul depinzând de tine, umbră a mării verde. Măcar să râzi odată pe lună Și să nu-ți pese de nimic Doar să te ridici pe creste Și să strigi, că doar putin ai înebunit. Liniștea e prea bătută de soarta alba Vântul, nu adie, ci șuruie a năpastă curată Leagănul din valuri, spuma unui val, creastă Spuma mării, de culoare albastră. Dar parcă de undeva și noaptea prinde culoare Vezi o lumină la capăt de zare, Și te lupți să ajungi spre ea cu viteză cârmuită în pași de zale, Ca să îi oferi, privirea ta întreagă. " Taci, nu mai spune nimic Nu vezi că afară plouă Te visai căpitan pe ambele etere; Pe cel dulce. Cel cu stele. Pe cel amar. Plin cu pietre. Pe cel sfânt. Angelic, perne. Pe cel rău. Neghiob și pierde." De ce m-ai trezit? ... Tu umbră pământie, De ce m-ai adus? ... În lumea asta neagră. Îmi era bine acolo, departe pe mare, Aici, mi-e greu și multe mă încearcă. " Ai fiu de vânt, tu ști câte fac eu pentru tine?! Tu ști cât mă lupt să-ți fie bine?! Ești mojic și vrei să te cred eu pe tine, Eu! Timpul, ce îți aduce vină?!" " Așa. Lasă că o sa mai avem nevoie de cuvinte De blândă și sfântă lumină Dar îi primi nimic; nisip și ciudă Nimic va fi pentru tine, numai secundă." Hai, renunță tu soartă; Ce tot îmi bați cuie în talpă? Ce tot vrei să fiu de acord cu tine; Nu vezi că nu-mi mai pasă de mine. Și, iar se lasă noaptea neagră Peste o provă - albastră Peste creasta prea înaltă Ce acoperă, valul de spumă albă. Căpitan, tu te faci Și te afunzi în ocean Căpitan, cârma o ți în mână Căpitan, nebun la provă - albastră, De săpun - De spumă - Într-o nouă lume.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate