|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ prolegomene la un plan de acțiune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane și un gol venit de nicăieri
￭ un poet îmbrăcat în negru și mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muștarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
￭ să nu mori niciodată când sunt prezidențiale
￭ Capcană
￭ mamă moartă
￭ Unul dintre avataruri
￭ tragedie greacă
￭ în pod ard niște fotografii cu tine
￭ Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei grații, către seară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Acasă
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Anca Zubascu [teea_2006 ]
2009-02-09
| |
“Aici nu mai stă nimeni”
Am intrat doar eu, să mă conving.
Mă furișez pe lângă mama, în tăcere,
Doar pentru a verifica dacă respiră.
Aș putea să vând tot la un preț rezonabil,
Pe noi toți, astăzi muți, dar altfel trainici...
Ne învârtim pe-aici descumpăniți
De-atâta gol...
Dacă bine mă gândesc am putea trăi-mpreună
Cu condiția să nu ne-atingem prea des.
(Peste ani aș putea chiar să veghez căpătâiul
Primului care va reuși să moară)
Doar că aici nu mai stă de mult timp nimeni
Dac-o fi stat vreodată cineva...
 |
|
|
|
