Demult, serile asteptau cu nerabdare,
In brate sa te-nconjori cu mine,
Ca intr-o balada cu usile-nchise,
Vroiam sa ies doar de mana cu tine...

Inconjurati eram de dulci caderi si urcari,
Intr-un ritm fara tacere si incredibil de ametitor,
Nu stiam sa refuzam nimic, eram nemuritori,
Sufocarea ni se alatura cand era intepator...in interior...

Acum e un singur drum care duce spre tine,
Pentru mine, poleit cu jar ai vrut sa fie,
Lacrimi si gemete ti-am tatuat pe inima,
In genunchi m-ai lasat, pierdut in umbra...

Tu o statuie de piatra...eu, o gara cu un alt nume...