În mintea unui muribund cuvânt mă nasc eu și-n mintea unui val de cristal se naște numele meu
În noi și-n mine acum mă simt un cuvânt sfărmat de-atâta nebun dor
Dor de noi doi.
Am aflat în ceea ce am scris,câte cuvinte de dor se ascund în mine și-n noi
Doi departe de clipa noastră și-am revenit verset.
Am astăzi în minte,o seară plină de șoapte calde și-mi simt inima bătând nebună
Nebună după noi doi.

Ard în mine nestemate voci de argint
Sfeșnic de acum tu nu mă da uitării în prag și nu-mi turna peste ceai apă rece
Nu vreau să îngheț pentru o pereche de ași sau crai pereche.
Mi-aminteam de un șir de cuvinte și-n acea clipă m-am regăsit pe mine
Într-un fundal de cafea obscură,în sertarele umede de stropi de ploaie și de nestemat gând m-am vândut
Gândului meu.

Am în minte un pahar de vin și-n mână țin o stea
Nu pe cer am găsito, nici de pe lume nu am aduso
Am culeso din suflet pentru suflet ..
Nebunia mă-nfierbântă să renunț la buzele mele
Pentru o bucată de nebunie pură s-adorm în brațe de necunoscut
Să privesc în ochi ce nu i-am mai văzut nici măcar aievi,nici măcar pentru un timp mai scurt
Să râd cu el
Dorința mea.
Să fie prea nebună,
Prea ne-nduplecată,
Și să nu mai știu nici numele ce îl port și nici măcar să mai zâmbesc aievea când ochi mă privesc sfredelitor de nebuni,dorința.

Și-a doua zi să mă mint ca doar m-am visat în așternut de străin incolor de gând curat.