Am stat o seara intreaga in baie pe masina de spalat, fiindca eram un pic deprimata. Ca daca eram deprimata mai mult, stateam in pat cu ochii in tavan. Daca eram deprimata rau de tot as fi iesit pe balcon. Dar asa, fiind doar un pic deprimata am zis ca baia mi-e de-ajuns.
Am stat acolo si m-am gandit la tine, la cat de departe mi-e privirea ta ingereasca, privire careia candva vroiam sa-i pun cotiere si genunchiere ca sa n-o ranesc din greseala, dupa care am zis ca-i pun si un colac mare si rosu de gat, ca sa nu se inece daca vreodata as fi plans langa tine.
Departe, dincolo de faianta alba a baii, dincolo de mutra mea de pirat cu batic rosu si ars de soare reflectata in oglinda din fata mea, pe undeva bantuie iubirea ta. Si eu nu mai stiu nimic de ea. Si-o fi taiat venele intr-o ultima si disperata incercare de a scapa de iubirea mea lipicioasa si plina de toane? Si-o fi facut bagajele lasand doar cheia la receptie? Mi-a fost frica sa intreb. Mi-e frica sa aflu, lasa, spune-mi ca e bine, ca tocmai a plecat in Indii sa-si caute norocul. Spune-mi doar ca ai vorbit cu ea si ca ultima data arata bine, era rumena in obraji si nu mai tusea asa tare.
Sau mai bine nu-mi mai spune nimic, lasa, imi ramane privirea aia a ta ingereasca, care mai razbate cateodata pana la mine, din ce in ce mai rar, si masina de spalat.