Ma trezesc incet , si imi dau seama ce se intampla in jurul meu , cresc acesta este cuvantul potrivit , cred . Este prima zi , sunt constient de ceea ce se intampla ,vantul cald imi mangaie trupul si sunete minunate se aud in vazduh .
Intr-o zi o sa fiu mare precum tatal meu , inalt pana in ceruri si puternic ,acum insa firav ,slab , pana si vantul cel aprig ma poate spulbera oricand .
Au trecut multe zile acum sunt mai mare si mai puternic dar intr-o dimineata tot ceea ce era a disparut , tot ceea ce iubeam nu mai exista , nimic nu mai este nimic . Multi au venit aici in casa noastra si au distrus totul , nu mai exista natura , iubire, frumos , doar un gol iar vantul este din ce in ce mai aprig .
Am fost mutat , aici sunt singur si ploaia acopera soarele de alta data , imi este frig dar batranelul ce m-a adoptat are grija de mine , cateodata imi vorbeste , as vrea sa imi vorbeasca mai mult , mai des dar este un om trist si inchis in el . Sta in casa mare de caramida din fata si iese prea rar in lumina zilei .
Cateva pasari si-au facut cuib in casa mare de caramida si imi incanta auzul in fiecare dimineata dar batranelul nu mai vine deloc , nu imi mai vorbeste sta inchis in casa mare si rece .
Astazi sa intamplat ceva , a iesit in sfarsit batranelul dar nu a venit la mine , era intr-o cutie frumoasa de lemn lucitor carat de patru oameni ce il duceau spre iesirea din curte , altii cantau in spatele lui , a fost frumos .
Nu a mai venit nimeni inapoi , m-au lasat singur , pasarelele au plecat si iarna ce imi ingheata venele este aici , gerul este singurul meu prieten acum si nu stiu daca voi rezista pana la venirea primaverii .
Mi-am facut un nou prieten ,este pufos si amuzant :) zice ca il chiama veverita si ca intr-o zi ele vor conduce lumea ajutate de furnici :)) . Nu stiu care sunt "Ele" pentru ca si el este singur ca si mine de accea incerc sa il ocrotesc .
Veverita este un prieten bun , parca am si uitat de frig ,de batranel si fosta mea viata . Imi plac povestile lui despre miscarea de rezistenta a veveritelor si despre tehnologia avansata pe care au inventat impreuna cu furnicile rosii . Zice ca mai trebuie sa ii castige pe ingamfatii aia de porumbei ca aliati apoi sa incepa asediul .
Eu stiu ca el este putin nebun dar il las sa-mi povesteasca in continuare planurile "lor" marsave deoarece timpul trece parca mai repede .
A venit in sfarsit primavara, pasarile s-au mutat inapoi in casa veche , si ma imbie cu muzica lor minunata , vantul cald imi mangaie trupul si florile frumos mirositoare imi zambesc in fiecare dimineata .
Veverita a inceput sa devina paranoic , mananca prea multe castane si bombane in fiecare dimineata plimbandu-se prin scorbura lui ca un dictator de cand o familie s-a mutat in casa de caramida din fata. Zice ca sunt spioni ce au venit sa ii afle planurile .
Pe mine nu ma deranjaza prezenta lor , imi pare bine ca in sfarsit casa nu mai arata asa trista ca altadata .
Veverita a disparut ... mi-a zis ca miscarea de rezistenta a inceput si trebuie sa plece , nu vreau sa raman singur .
Unul dintre oameni a venit astazi la mine , a inceput sa imi citeasca dintr-o carte versuri ce iti hranesc sufletul si mintea .
Vine din ce in ce mai des si imi citeste , am inceput sa ma simt ciudat atunci cand este in preajma mea si imi face o placere deosebita sa ii privesc buzele ,ochii mari negrii precum noaptea , pielea fina ca o petala scaldata in roua diminetii , de ce nu imi pot intoarce privirea atunci cand este in preajma , ce se intampla ?
As vrea sa o pot imbratisa sa ii pot atinge buzele de un roz trandafiriu sa ii pot intra in ganduri , in vis , dar nu pot face nimic din toate astea , sunt neputincios .
Vara a venit , e frumos si cald afara iar aceasta gingasa creatura imi mangaie privirea cu trupul ei perfect in fata caruia pana si Afrodita si-ar fi aplecat capul in semn de respect.
In tot timpul verii am fost impreuna , adormind cateodata pe trupul meu robust , citindu-mi despre lucruri minunate , am invatat ce este iubirea . Acum stiu ce se intampla cu mine , in sfarsit stiu , si este minunat as vrea ca aceasta vara sa nu se termine niciodata. Iata ca timpului nu ii pasa , toamna a venit , ma uit cum chipul ei patat de roua dispare incet in marele orizont ... atunci o durere infioratoare in suflet si in trup ma cuprinde si observ cum tatal ei imi taie incet din trup , eu cad , ma prabusesc si aud o ultima voce zicand , Imi pare rau fiica mea avem nevoie de lemne pentru foc , iarna o sa fie grea .