In august 1989, Teatrul de vara de linga Palatul Culturii din Iasi a fost gazda unui spectacol cultural, organizat de poetul Grigore Vieru. Au fost prezenti invitati de seama ai culturii si muzicii basarabene precum sotii Aldea Teodorovici, Gheorghe Topa, Iuri Sadovnic sau fratii Bivol. Ore bune de mari trairi romanesti, o istorie asezata in fata noastra fugar in momentul in care doar peste Prut era Perestroika, aici ti-era frica sa gandesti si sa rostesti numele lui Stefan Cel Mare in asociera cu unirea Moldovei. In momentul in care Grigore Vieru a aratat spre Palatul lui Stefan Cel Mare, rostind cu gravitate o poezie despre unitatea romanilor. Tavalugul istoriei europene venea dispre rasarit, musafirii nostri o stiau mult inaintea noastra. A urmat "Podul de Flori peste Prut" despre care se stie foarte bine . Pe Grigore Vieru l-am intalnit mai tarziu in octombrie 2005 in curtea casei memoriale a lui Mihail Sadoveanu de langa Manastirea Neamtului. L-am admirat de departe cum faceam in copilarie cand ma uitam la televiziunea moldoveneasca in seratele literare in care recita poezie alaturi de Nicolae Dabija (Dabija il chema si pe bunicul meu), Dumitru Matkovski sau Leonida Lari. Pentru moldoveni mai aproape era Chisinaul decat Bucurestiul. Si Sculeniul il vedeam dimineata cand rasarea soarele. Deseori in copilarie nu-mi venea sa cred cum era cu Sculeniul lor si cu Sculeniul nostru. Multe nu le-am inteles eu, multe nu le-a inteles nici el. Am lasat gandurile deoparte inconjurand in spatele poetului casa cu cerdacul plin de struguri inca necopti, de parca astepta sa iasa in prag insusi Sadoveanu. Mi-am facut curaj si am dat mana cu poetul, fiecare prezentandu-ne. In ziua aia de octombrie facusem cu familia un pelerinaj pe la sapte manastiri din nordul Moldovei. Am facut cateva fotografii impreuna. Acum sper ca pe aleea poetilor din parcul orasului Chisinau, langa bustul lui Puskin sa stea la loc de cinste si Grigore Vieru.