poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-09 | |
Concertul de Anul Nou care are loc la Viena este cel mai important eveniment din prima zi a fiecărui an, un balsam pentru suflet și ochi, dar și un mod de informare.
prima zi din an cu ger de crapă pietrele – muzica Vienei Orchestra cântă în Sala de Aur a Musikverein, sală construită în stil baroc, splendid luminată și împodobită cu frumoase aranjamente florale, aduse, în ziua concertului, din orașul italian San Remo. Pe ecranul televizorului se proiectează imagini din palatele Vienei sau din jurul fostei capitale a Imperiului Habsburgic. De cele mai multe ori, valsurile și polcile sunt însoțite de dansatori care evoluează în acele splendide săli sau pe treptele palatelor. Privesc și prin minte îmi trec amintiri. Mă revăd împreună cu tata, ascultând la vechiul difuzor concertul din 1967. Parcă o văd pe mama murmurând, împreună cu orchestra, Voci de primăvară. In acest an, anul Haydn, orchestra cântă și piese scrise de Franz Joseph Haydn, timp în care sunt difuzate imagini din Muzeul Haydn. Începe Simfonia Despărțirii. Câte un instrumentist se ridică, își ia instrumentul și iese în liniște. Dirijorul, Daniel Barenboim, se arată nemulțumit, dar piesa este interpretată fără greșeală. După programul principal, câteva bis-uri. în Sala de Aur imnul neoficial al Vienei: Dunărea Albastră Apoi muzicienii urează în cor audienței un An Nou fericit. Dirijorul se întoarce spre orchestră. Ridică bagheta. Și renunță. Se întoarce spre public și îi face semn să asculte în liniște. primele note din Marșul lui Radetzky – public serios Înainte de refren, dirijorul privește sala. Spectatorii știu ce urmează: păstrează ritmul bătând din palme, mai tare sau în surdină, după cum sunt dirijați. Ultimele minute ale ediției cu numărul 70. Amintirile vin în ritm de marș: tata bătând, cu un creion, ritmul în tăblia mesei pe care e părăsit rebusul la care lucra, sora mea mărșăluind în jurul mesei din sufragerie, mama privindu-ne cu drag... marșul se-ncheie în ropot de-aplauze – concert de Anul Nou (Haydn a compus Simfonia Despărțirii, varianta originala Abschied Symphonie, pentru a-i atrage atenția prințului Esterhazy că muzicanților le e dor de casă.)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate